Cum să recunoaștem fericirea? Este în noi!

Odată cu înaintarea în vârstă uităm să ne bucurăm sau să mai recunoaștem fericirea.

cum să recunoaștem fericirea

”Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: ” Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecție de fluturi?” Ci întreabă: ” Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui? ” Numai atunci ei cred că îl cunosc. Dacă le spui oamenilor mari : ”Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu mușcate la ferestre și cu porumbei pe acoperiș”… ei nu sunt în stare să-și închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spui: ” Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci. ” . ” Ce frumoasă e! ” vor exclama atunci. – Antoine de Saint Exupery ”Micul Prinț”

De fapt , ca adulți, interpretăm altfel valoarea, o ”curățăm” de emoție, subminându-ne astfel dreptul la existență. Viața e materie însuflețită.

O boală ne este uneori prilej de introspecție

Dacă ne îmbolnăvim e semn că suntem prea departe de eul nostru.

Terapia prin artă ( culoare, sunete) reprezintă calea de a ne redescoperi, de a ne recăpăta aptitudine pierdute, de a ne reorganiza interiorul conform propriei vibrații, ne reînvață să ne satisfacem propriile necesități.

Gândiți-vă cum ar fi să duceți un pinguin în deșert sau o girafă la poli?

Cam acest lucru se întâmplă cu noi când ne încadrăm doar în rigorile impuse de societate, educație, loc de muncă. E necesar să păstrăm măcar ”5 minute de colț colorat” în care să ne refugiem ca să ne păstrăm sănătatea.

Noi trăim într-o lume colorată din care putem allege ceea ce ne place, ceea ce ne poate face fericiți. Putem începe a institui o ordine subiectivă, a dezvolta un canon personal al culorilor ca expresie a propriului ego.

5 minute de colț colorat personal

Ce credeți că veți obține dacă sunteți triști?

Acum câteva luni am participat la un seminar și acolo am cunoscut un om deosebit – Andrei Gligor . Un om care a reușit să treacă peste multe încercări și, ca să răsplătească Universul pentru șansa ce i s-a dat a început să facă fapte bune.

Aleargă pentru cauze nobile, vrea să reîmpădurească zonele pe care inconștienții le-au defrișat.  Vrea să ofere un viitor frumos generațiilor viitoare.  M-a impresionat când a spus: ”Mă interesează viitorul pentru că acolo o să îmi petrec tot restul vieții!”

De câte ori întâlnesc persoane marcate de evenimente rele și grele încerc să le spun cuvintele ”ultramaratonistului de fapte bune”.

De ce mi-am amintit iar aceasta?

De ceva vreme tot invit oamenii să participe împreună cu mine la ”Serile stării de bine”.

Adică: sunt dispusă să ajut oamenii cu sfaturi despre sănătate în cadrul unor întâlniri pe care le organizez joi, din două în două săptămâni. Am avut ca invitați și oameni cu succese în medicina alternativă.

Dar, chiar ieri am avut surpriza neplăcută să mi se spună ceva de genul – ”E atâta jale în țară și noi ne întâlnim să discutăm despre stare de bine?”

Am rămas interzisă.

De acord, e jale în țară… Și în lume chiar. Dar lucrurile nu stau pe loc.

Plâng alături de victimele de la ”#colectiv”, sunt alături de familiile acestora, mă doare sufletul pentru ei, toată compasiunea și pentru victimele atentatelor, dar noi avem datoria să mergem mai departe.  Să fim dispuși să ne fie bine.

Nu mai întoarcem pe nimeni din drum, de ce să nu le fim alături celor care încă străbat drumul.

Viața are și bune și rele, este un echilibru în toate.

Haideți să menținem acest echilibru mergând mai departe, preocupându-ne de noi, de viața noastră, de cei dragi nouă.

Tristețea duce la îmbolnăvire.

Aseară, cu ce v-a ajutat că ați urmărit știrile despre chestiile urâte care se întâmplă în această lume.

Ați auzit vreo veste bună, ați aflat despre medaliile sportivilor sau ale elevilor premiați la olimpiadele internaționale?

Sigur nu.

Există, cred, interesul cuiva sau al mai multor persoane, de a ne păstra într-o stare permanentă de angoasă și tristețe. Cui folosește?

Categoric nu oamenilor obișnuiți.

Luptați pentru sănătatea și bunăstarea voastră!
Faceți și altceva decăt să fiți triști!

Bucurați-vă de viață și viața vă va răsplăti!

Dacă vă e greu, sunt aici ca să vă fiu de ajutor.

P.S. Regret că li se întâmplă lucruri urâte oamenilor din țara noastră, dar se întâmplă și lucruri bune. Noi, cei care credem în bine, ar trebui să fim motivația care să ajute la schimbarea mentalităților, care să fie sprijin pentru educație, pentru sănătate, pentru infrastructură corespunzătoare etc.