Deunăzi, pe o rețea de socializare, cineva spunea despre Joint Protex că nu i-a fost de niciun folos. Afirmația acelei persoane m-a intrigat.
Eu personal am folosit acest produs după o fractură la gleznă. Bineînțeles că l-am combinat cu Calcium Magnesium Plus, White Willow – încă din perioada în care am avut piciorul în ghips – , apoi am adăugat și #GlamUp timp de 6 luni. Toată lumea mă avertiza că glezna mea mă va avertiza de fiecare dată când se schimbă vremea, adică va deveni meteosensibilă. Sunt 6 ani de atunci și niciodată nu m-a mai durut.
Pentru că osteoporoza poate fi una dintre provocările vârstei, o formulă cu glucozamină și condroitină face parte din ritualul meu din septembrie până în aprilie.
Am cliente care procedează la fel ca mine și își păstrează mobilitatea chiar și după 70 ani. În funcție de ce alte probleme de sănătate mai au, mai adaug câte ceva, ori Pure Yucca, ori White Willow, ori Curcuma Pro etc.
Având în vedere experiența mea cu Joint Protex, m-am gândit că persoana care îi neagă calitățile a fost influențată de unul dintre motive:
- posibil ca problema dânsei de sănătate să nu fie articulațiile. De exemplu, dacă avea dureri de picioare, poate să fi avut o problemă de circulație și atunci doar produsul Joint Protex nu îi este de folos;
- deteriorarea cartilajelor sale era deja prea mare când a început să ia produsul;
- nu a luat produsul la recomandarea unui profesionist din domeniul medical.
Pentru a beneficia de tot potențialul terapeutic al produselor, este util:
- să fim siguri că produsele sunt corespunzătoare ameliorării durerii noastre. De aceea este bine să fie consultat un specialist în vederea stabilirii corecte a dezechilibrului și apoi să fie achiziționate – poate fi de ajutor și o evaluare cu aparatul de biorezonanță;
- să avem răbdare – cum disconfortul este consecința unui proces de durată, și vindecarea are nevoie de timp – era o zicătoare „iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea” -; corpul are nevoie de timp pentru a se reface.
- să ne gândim serios la: „ ce aș fi putut realiza sau de ce anume mă ferește disconfortul fizic pe care îl resimt acum?”.
Uneori, fără să ne dăm seama, „refuzăm” să ne simțim mai bine. O provocare a sufletului ne „sabotează”.
Pentru mulți, viața este percepută ca o suferință continuă. „Acesta este punctul în care întâlnim tema centrală a existenţialismului: a trăi înseamnă a suferi, iar a supravieţui înseamnă a găsi un sens în suferinţă. Dacă există vreun rost în viaţă, atunci trebuie să existe un sens şi în suferinţă, şi în moarte. Dar niciunul dintre noi nu poate spune altuia care este rostul respectiv. Fiecare dintre noi trebuie să descopere acest lucru pentru sine însuşi şi trebuie să accepte responsabilitatea pe care i-o deleagă propriul răspuns. Dacă reuşeşte, va continua să crească, în pofida tuturor umilinţelor.” – Gordon W. Allport