Cum să recunoaștem fericirea? Este în noi!

Odată cu înaintarea în vârstă uităm să ne bucurăm sau să mai recunoaștem fericirea.

cum să recunoaștem fericirea

”Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: ” Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecție de fluturi?” Ci întreabă: ” Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui? ” Numai atunci ei cred că îl cunosc. Dacă le spui oamenilor mari : ”Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu mușcate la ferestre și cu porumbei pe acoperiș”… ei nu sunt în stare să-și închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spui: ” Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci. ” . ” Ce frumoasă e! ” vor exclama atunci. – Antoine de Saint Exupery ”Micul Prinț”

De fapt , ca adulți, interpretăm altfel valoarea, o ”curățăm” de emoție, subminându-ne astfel dreptul la existență. Viața e materie însuflețită.

O boală ne este uneori prilej de introspecție

Dacă ne îmbolnăvim e semn că suntem prea departe de eul nostru.

Terapia prin artă ( culoare, sunete) reprezintă calea de a ne redescoperi, de a ne recăpăta aptitudine pierdute, de a ne reorganiza interiorul conform propriei vibrații, ne reînvață să ne satisfacem propriile necesități.

Gândiți-vă cum ar fi să duceți un pinguin în deșert sau o girafă la poli?

Cam acest lucru se întâmplă cu noi când ne încadrăm doar în rigorile impuse de societate, educație, loc de muncă. E necesar să păstrăm măcar ”5 minute de colț colorat” în care să ne refugiem ca să ne păstrăm sănătatea.

Noi trăim într-o lume colorată din care putem allege ceea ce ne place, ceea ce ne poate face fericiți. Putem începe a institui o ordine subiectivă, a dezvolta un canon personal al culorilor ca expresie a propriului ego.

5 minute de colț colorat personal

”Conștiința dă sens lucrurilor” – Dumitru Constantin Dulcan

Această informație am dobândit-o participând la o lansarea de carte : ” Creierul și mintea universului” a profesorului Dumitru Constantin Dulcan.

Am plecat de la acel eveniment regretând că s-a terminat, dar, în același timp, foarte entuziasmată că am reușit să aflu multe idei utile mie și oricărui om de pe pământ.

Îndrăznesc să vă împărtășesc o parte dintre cele aflate acolo, în speranța că veți completa cu ceea ce eu nu am reținut – foarte multă informație în timp foarte scurt.

NU VĂ DENIGRAȚI PATRIA PENTRU CĂ E CA ȘI CUM V-AȚI DENIGRA PĂRINȚII!

Conștiința este informație – la început a fost cuvântul – iar orice informație este produsul unei inteligențe, a unei conștiințe, a unei minți. Universul seamănă mai mult cu o minte decât cu o mașină ( Newton susținea că ”Universul este un ceasornic perfect reglat”)

Adevărul absolut nu îl vom ști niciodată pentru că noi suntem ființe finite și nu avem cum să cuprindem infinitul. Conștiința fiecăruia este un fragment din conștiința universului.

Nu există superior sau inferior, frumos sau urât, fiecare dintre noi este ”la locul lui”, are misiune proprie și are dreptul la demnitate.

Informații cărora le putem proba utilitatea chiar dacă suntem profani:

  • creierul este plastic, el este modelat de gândurile noastre, se atrofiază dacă nu e folosit;
  • memorăm foarte bine dacă subiectul ne interesează și dacă ne produce o emoție ( așa mi-am explicat de ce în liceu reușeam să memorez fără efort poeziile la limba română);
  • problemele de învățare sunt legate de atitudinea față de materia respectivă , atât a elevului cât și a profesorului;
  • tot ce se construiește pe ură devine ruină. Ura rămâne în spațiu și, dacă nu e consumată devine boală;
  • ceea ce facem semenilor noștri, nouă înșine ne facem;
  • între experiență și lectura mai importantă – adică mai utilă – este experiența;
  • este obligatoriu să ne controlăm gândurile dacă vrem să ne păstrăm sau să ne recuperăm sănătatea.
  • APLICĂ RELIGIA ”BUNULUI SIMȚ”, AJUTĂ-ȚI APROAPELE FĂRĂ SĂ REGREȚI ȘI TOTUL VA FI BINE.

DIETA, GÂNDIREA, MIȘCAREA, ANTRENAREA CREIERULUI NE PĂSTREAZĂ SĂNĂTATEA.

FERICIREA ESTE NIVELUL DE AȘTEPTARE CORESPUNZĂTOR PROPRIEI POTENȚE. Venim cu anume înclinații și dacă nu ne conștientizăm acele înclinații și ne alegem greșit profesia riscăm să fim nefericiți.

Ne putem construi fericirea dacă ne construim o nișă, să acceptăm, să nu ne comparăm cu ceilalți – peștele nu se poate sui în copac și nici pisica nu poate trăi sub apă – , să fim mulțumiți și să ne planificăm un anumit nivel de așteptare .

Pașii pe care ființa umană îi străbate în căutarea propriei fericiri sunt :

  1. încercare, testare;
  2. eroare, eșec;
  3. revenire, reparare;
  4. succes.

Mulți dintre noi după al doilea stadiu – eroare, eșec- abandonează ”drumul”, se izolează și se plâng de ”ghinion”. Aici este importantă atitudinea.

FOLOSIȚI-VĂ CREIERUL ȘI SOCIALIZAȚI CU OAMENI ASEMENEA VOUĂ! FIȚI FERICIȚI! DACĂ NU PUTEȚI IUBI, MĂCAR ACCEPTAȚI-VĂ SEMENII! IMPORTANT E SA FII UN OM PENTRU CĂ ETERNITATEA E PENTRU OAMENI!

Mulțumesc, domnule profesor Dulcan, pentru tot ce am învățat de la dumneavoastră!

„Neamţul acela mic care ascunde lucrurile”

Când am  auzit prima dată această expresie, acum vreo 12 ani, am fost contrariată… ce-are neamţul cu lucrurile şi care neamţ?

Apoi m-am dumirit.. Era doar un fel de haz de necaz…

Este vorba de boala Alzheimer.

Această boală determină o degenerare a celulelor creierului, care se manifestă prin pierderea treptată a facultăţilor intelectuale , până se ajunge la demenţă (nebunie).

Prima care se pierde e memoria.  Apoi apar:

  • tulburări de vorbire – pacientul nu-şi mai aminteşte cuvintele, pierde coerenţa în exprimare;
  • dificultăţi în a executa activităţi învăţate – să se îmbrace, de exemplu,  sau să calculeze;
  • incapacitatea de a recunoaşte obiecte, lucruri, oameni;
  • stări de anxietate (teamă) pentru că nu-şi mai recunoaşte lumea sau chiar uită cine este, urmaţă de agitaţie, agresivitate;
  • halucinaţii, dispoziţie oscilantă – ba euforie, ba tristeţe;
  • pierderea controlului în satisfacerea nevoilor fiziologice (urina şi materiile fecale sunt eliminate necontrolat, uneori chiar în spaţii publice)

Cauzele sunt  greu de stabilit. Uneori apariţia bolii este considerată ca şi:

  • complicaţie a unor boli cronice ( hipertensiune, diabet, hepatite cronice toxice, colesterol crescut);
  • consecinţa unor vicii ( fumat, alcoolism) ;
  • expunerea la neurotoxine ( radiaţii, aluminiu);
  • datorată deficitului unor minerale ( sodiu) sau vitamine (acid folic, B12)
  • ulterioară unor infecţii bacteriene sau virale sau unor infestări virale;
  • determinată de o predispoziţie genetică.

Din perspectiva oferită de Valeriu Popa, cauza mentală a bolii este „O dorinţă de a părăsi planeta. Incapacitatea de a înfrunta şi accepta viaţa aşa cum e.” iar recomandarea lui era să ne schimbăm modul de gândire astfel: „Totul se petrece într-o perfectă ordine spaţiu-timp. De fiecare dată se desfăşoară acţiunea dreaptă a Divinităţii. Iert si eliberez trecutul.”

Simptomele mai sus amintite sunt interpretate de Ruediger Dahlke ca un refugiu la bătrâneţe pentru a nu mai trebui să îţi asumi responsabilităţi, o demonstraţie inconştientă de incapacitate generală. Suferinzii de această boală îşi „cedează” responsabilităţile probabil datorită suprasolicitării. Se deconectează de prezent pentru „a-şi aduce Cerul în sine” – explicaţia pentru starea de euforie care alternează cu depresia ( preocuparea de apropierea morţii).

Pentru compensarea situaţiei şi pentru evitarea încărcării familiei noastre cu povara îngrijirii unei persoane cu astfel de tulburări, acelaşi Ruediger Dahlke ne recomandă „transformarea cunoaşterii în înţelepciune şi renunţarea la aceasta ( ştiu că nu ştiu nimic)” şi înfăptuirea simplităţii copilului la nivel transpus (redeveniţi precum copiii).

Jaques Martel spune în ”Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor” că ” este o boală a epocii moderne, caracterizată mai ales de dorința de a sfârși cu viața, de a termina o dată pentru totdeauna, de a părăsi această lume sau de a evada din realitate , din cauza unei incapacități cronice de a face față realității sau de a depăși provocările vieții”. Pentru cei care se ”tem” de această boală, le este de folos următoarea afirmație: ”ACCEPT SĂ TRĂIESC ÎN PREZENT ȘI SĂ LAS LA O PARTE TRECUTUL, SĂ ÎNCEP SĂ MĂ OCUP DE MINE”

De la Maria Borloveanu  ( „Leacuri mănăstireşti – Terapii pentru trup şi suflet) mai aflăm că pulberea de scorţişoară, în amestec cu ciocolată şi cafea, inhibă unele substanţe toxice cu efect nefast asupra neuronilor, în felul acesta ajutând la prevenirea şi chiar stoparea evoluţiei bolii Alzheimer.

Şi în leacurile indicate de Maria Treben găsim ceva util : infuzia cu sunătoare, coada calului şi ventrilică întârzie vârsta la care semnele acestei boli şi-ar putea face apariţia.

Trăiţi viaţa cu bucurie, cu acceptare şi veţi avea parte conştient de răsplata eforturilor voastre!

Suplimente benefice: Rhodiolin, MegaBComplex, Panax Ginseng, Bee Power, MegaQProtect, Energy & Memory, qProtect, Cocoa Bean Extract, Senior Formula, Menopausal Formula, Super Mega50 în combinații personalizate în funcție și de celelalte probleme de sănătate. Puteți cere sfaturi și detalii aici.

La graniţă

Am constatat de-a lungul vremii că oameni care erau diagnosticaţi cu aceeasi boală, chiar dacă  primeau acelaşi tratament, nu aveau aceeaşi evoluţie. Mai mult, uneori, cei  în stare aparent mai gravă se refăceau mai repede şi mai bine.

Şi uite aşa,  am ajuns încă o dată la concluzia că ştim prea puţin din cele ce  se întamplă în şi cu viaţa noastră. Ca de obicei, prima reacţie a fost: ” Trebuie să mai citesc!”

Cum dorinţele se îndeplinesc mereu celor ce şi le pun din tot sufletul, aşa mi s-a întâmplat şi mie. Am găsit cărţile necesare documentării în acest domeniu.

De la Walter Lubek am aflat următorul lucru : ” Corpul, spiritul şi sufletul sunt părţi diferite ale întregului uman, strâns legate între ele. Schimbarea unui element le influenţează şi pe celelalte.”

M-a frapat că nu spune nimic despre influenţa sau rolul mediului înconjurător, a celorlalte persoane din viaţa noastră. De exemplu : ” Ce vină am eu că mă întristează vremea rea?”, sau ” Cum să rămân sănătoasă dacă nu mai am garanţia unei alimentaţii naturale, dacă în jur toată lumea e în conflict cu toată lumea etc. ?”

Răspunsul potrivit este: „Contează atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă cu noi şi în jurul nostru!”

Noi facem parte dintr-un întreg. De cum avem noi grijă de acel întreg, sau de părticica de întreg pe care o reprezentăm, depinde starea noastră de sănătate fizică, mentala si spirituală.

Dr. Ryke Geerd Hamer a demonstrat ştiintific faptul că la baza fiecărei disfuncţii a corpului este un conflict psiho-emoţional nerezolvat.

Din experienţa personală, confirmată de cele citite, am aflat că o motivaţie puternică duce la rezolvarea eficientă a conflictelor şi la recuperarea sănătăţii. Aceasta ne ajută să respectăm cele trei principii spirituale de bază:

  • dragostea;
  • conştiinţa;
  • responsabilitatea.

Una fără cealaltă nu au efect.

Medicina se ocupă de trup, religia de spirit, viaţa o interpretăm cu sufletul. Ne aflăm cumva la graniţa dintre acestea şi trebuie să le păstrăm în armonie pentru a ne fi bine.