Autor: Camelia Florea

Ce obtinem gratuit nu-i pretuit, sau de haram a venit, de haram se duce… Sunt doar niste ziceri care-si  gasesc confirmarea in experienta. Speram in castiguri fabuloase la loto, in venituri mari cu munca putina…. Unora ni se intampla si suntem invidiati pentru aceasta. Tot din experienta am ajuns la concluzia ca nu e bine sa invidiem pe cineva, sau nu orice tinta a invidiei noastre chiar merita. Nu avem de unde sti cand si cum isi va “plati ” norocul. Nu exista om pe deplin fericit, unii au bani, altii au liniste sufleteasca, altii au o familie iubitoare.. Pana si cei care aparent trec dintr-un ghinion intr-altul au ceva – capacitatea de a supravietui incercarilor.  Cred ca de fapt ei sunt cei mai norocosi, stiu sau pot iesi oricand din impas.

Banii nu aduc fericirea!.. Dar contribuie la obtinerea ei, desi , sunt asa multe lucruri care nu se pot cumpara… Nu poti cumpara sanatate, ci mijloacele de a ajunge la sanatate sau de a te mentine sanatos. Nu poti cumpara iubire…. Dar poti cumpara iluzia ei si uneori, daca nu vrei prea mult, se poate trai si asa. Nu poti cumpara timp, dar unii cer sa fie platiti ca iti pun la dispozitie timpul lor sa stea de vorba cu tine.

Banii si obiectiile nu fac casa buna, exceptie carcotasii de la “Prima” care posibil sa castige binisor pentru ca au  permanent ceva de obiectat. Poate depinde si de stilul fiecaruia. Mai castiga si altceva, dusmani… si pe acestia chiar nu si-i doreste nimeni. Mi-am mai adus aminte o “zicere”, nu am retinut sursa, dar se pare ca valoarea unei persoane se poate masura si in functie de numarul si calibrul dusmanilor. Cred ca par malitioasa, dar probabil de aceea manelistii se descurca asa bine.

Cu ce ma ajuta o fapta buna?.. dar cu ce ma ajuta o fapta rea? Aici ar mai fi de discutat, daca am constiinta, o fapta rea, chiar neintentionata, ma macina pana la epuizare. Daca nu am constiinta, mi se intampla acest lucru la faptele “bune”.

Am auzit, de curand, pe cineva zicand: “Natura distruge omul!”. Eram in trecere, asa ca mi-a scapat contextul. Dar luand in consideratie doar aceasta expresie, as zice ca pana acum a fost cam invers, omul a distrus natura (exces de industrializare, defrisari de hectare de padure in timp record). Acum i-a venit si randul ei sa se “razbune” : dereglari de clima, furtuni devastatoare, deserturi in expansiune. Si uite-asa i-am dat dreptate necunoscutului.

“Vorba multa saracia omului”, sau pe sleau, ” Ia mai taci si vezi-ti de treaba!” Ma conformez si va doresc zile frumoase, cu cat mai putine ghinioane.

Ne-ar lăsa și răgazul de a reanaliza acțiunile noastre și consecințele acestora, ca apoi să le luăm de la capăt ca în jocurile video… Sau și-ar marca trecerea mai puțin evident…

Am constatat că, odată cu înaintarea în vârstă devenim blazați, din ce în ce mai puține lucruri ne mai impresionează, avem tendințe ușor egoiste, parcă noi am fi cei mai importanți, parcă numai ale noastre probleme merită rezolvate. Ceilalti? Să se descurce…..

Aud din ce în ce mai des: “Pe vremea mea….” Ce mi se pare mai grav e că avem pretenția ca noi categoric știm toate rosturile vieții, noi trebuie musai sa fim ascultați, cei mai tineri nedispunând de “vasta noastră experiență”…..

Ei, dragii mei leați, dacă veți ajunge să citiți ce scriu (mai greu de crezut, dar așa-i viața, fiecare vârstă cu ale ei), veți afla că cele mai interesante lucruri le-am învățat de la cei mai mici ca mine, de la adolescenți. Nu spun că nu or fi avut și ei câte ceva de aflat de la mine, dar a fost infinit mai puțin decât ceea ce mi-au spus ei mie. Informațiile pe care li le-am oferit eu le puteau găsi și  pe google – mai simplu – deși îmi place să cred că, de la noi , spre deosebire de internet, mai simt și emoțiile specifice faptelor.

Totuși, am învățat și de la cei mai mari decât mine o mulțime de lucruri, avem nevoie de bătrâni și sper că și de mine va avea nevoie cineva..  Nu ar fi prea greu, odată cu înaintarea în vârstă dăm în mintea copiilor și , sigur, voi fi o companie plăcută nepoților mei, o persoană ușor de dominat.