Ce simplu pare! Oare chiar aşa este şi noi oamenii o complicăm? Filozofi, teologi, guru, poeţi, muzicieni etc, care mai de care, au încercat să explice “dragostea”.. Fiecare în funcţie de talentul cu care a fost înzestrat, mai mult sau mai puţin convingător.
Chiar cand încercam să mai inventez şi eu o definiţie “mirobolantă” a dragostei, am primit un mesaj:
“Exista o singura intrebare, dar aceasta este foarte-foarte importanta!!!
Nu raspundeti in graba sau la nimereala! Gandeste-te inainte de a raspunde.
Raspundeti cinstit!
Este o situatie imaginara, in care trebuie sa iei o hotarare.
Gandeste-te ca trebuie sa dai un raspuns spontan si cinstit!!!
Esti in mijlocul unui dezastru total, o inundatie de proportii …nemasurate cantitati de apa… baraje rupte … Esti fotoreporter si te afli in mijlocul acestui dezastru inimaginabil.
Situatia este la limita disperarii… incerci sa surprinzi momentele cele mai impresionante…
In jur oameni, case, animale, sunt luate de ape … natura mugeste aratandu-si fara iertare puterea … pustiind totul in urma ei…
Deodata vezi un barbat la volanul unei JEEP… lupta disperat, sa nu fie luat de valuri… te apropii… iti face o impresie puternica… si brusc il recunosti: este Basescu!!
Acuma realizezi ca furia apelor il va inghiti in orice clipa… pentru totdeauna…
Ai doua posibiltati: sa il salvezi, ori sa “prinzi” instantaneul vietii tale!!!!
Sa ii salvezi lui viata, sau sa faci o poza, ce iti va aduce tie poate chiar…Pulitzer-ul!!!
O poza ce prezinta moartea unuia dintre cei mai importanti oameni din tara…
Acuma intrebarea (raspunde sincer):
O faci color sau alb-negru ???
PS. Toti cei care citesc aceasta pagina au datoria morala sa o trimita mai departe pentru apararea democratiei!”
Răspunsul meu, calificat ulterior ca o culme a naivitătii a fost: ” Renunţ la Pulitzer, încerc să-l salvez pe Băsescu… ” Ce consecinţe ar putea avea gestul meu?
Am fi amandoi luaţi de valuri, şi ratarea Pulitzer-ului ar fi complet inutilă.
Aş ridica populaţia impotriva mea… nu am veleitaţi de martir, deci exista posibilitatea sa scap “basma curata” dar cu eticheta: “ce proastă şi asta cu conştiinta ei!”
Când am hotarât să-l ajut, am gândit pur creştineşte, la iubirea de aproapele.. Şi asta-i o forma de dragoste, nu-i aşa?..
Ce alte urmări ar mai avea, la modul ideal, utopic aş zice, dar de… speranţa moare ultima – adica după noi – ?
Băsescu să conştientizeze fapta mea bună si să îşi schimbe caracterul, adică să apere de-adevăratelea poporul care l-a investit cu atâta putere .
Pulitzer-ul l-aş câştiga sau nu, depinde ce fel îl percep şi cei din juriu pe Băsescu… Sau, chiar daca l-aş câstiga, oamenii, prinşi în necazurile lor, ar remarca? Ar rămâne în posteritate acea fotografie? Câţi şi-l vor mai aminti pe actualul preşedinte ca să-şi aminteasă şi de mine? Sau, la ce mi-ar folosi celebritatea? Aş deveni oarecum ţinta.. E un mod simplist de a pune problema, dar “fericiti cei săraci cu duhul”, adica cei cu conştiinţa curata.
Dar, dacă s-ar dovedi ca Băsescu nu a meritat salvat, voi mai avea-o curată? Nu aş deveni tot ţinta? Mulţimea furioasa ne-ar linşa pe amândoi, şi pe mine, şi pe el.. Sau cineva mai puternic decât mine l-ar supune la cazne.. Ce bine e să pasezi responsabilitatea pe umerii altora!
Oricum experienţa nu merită trăită.. Prea mult pentru un simplu om. …
Despre ce discutam? .. Aaaa.. Dragoste, iubire… Ce-i aia? Ceva cu care sau fără de care ai senzaţia că nu poţi trăi, din cauza căreia poti face lucruri bune, sau poţi greşi… Un sentiment pe care-l crezi real, sau doar iluzie..
Tot o salată, sau un amalgam, ca insăşi viaţa..
am sa-ti dau un raspuns la cele relatate mai sus
eu cred ca cel mai bun raspuns este sa-ti iubesti aproapele si sa-l salvezi nu pe Basescu, ci un suflet disperat de om, asa-i crestineste si nu ai nevoie de felicitarile nimanui ci de cea ce vede Dumnezeu,fapta ta buna ca asta vrea Dumnezeu de ;a noi toti