Despre iubire în alt fel

Aseară am fost la o conferinţă istorico-religioasă.  Orator – Dan Puric.

Aşa cum ne-a obişnuit, a fost carismatic, coerent, convingător, şi-a condimentat discursul cu citate, cu anecdote… Publicul era dispus să-l mai asculte, mulţi au pus apoi întrebari..

Auditoriul a fost alcătuit pe jumătate din adolescenţi. După prima oră, au plecat.  Maestrul nu s-a supărat pe ei, dimpotrivă, a recunoscut ca acestea-s limitele cu care i-a obişnuit societatea actuală, în speţa mass-media.  Ce nu a ştiut Dan Puric a fost ca a avut concurenţa: balul bobocilor la Colegiul “Unirea”..

O parte dintre tineri au rămas, ba chiar si preadolescenţi (cred că veniseră cu părinţii). Pe unul dintre ei chiar l-a întrebat ce a înţeles şi ce nu a înteles din prelegerea lui. Răspunsul a fost de nebănuit: “Eu nu am înţeles câţi ani aveti…”

Când hohotele de râs s-au potolit, maestrul ne-a povestit despre puritatea sufletului celui care a pus întrebarea. Dacă aceasta puritate se va păstra odata cu înaintarea în vărsta, acel copil va fi unul dintre eliberatorii de “dictatură consumistă” ai poporului român.

Tema conferinţei a fost despre martiri,  în aceasta categorie intrând nu numai cei deja recunoscuţi de biserica ortodoxă in general, ci şi cei proprii poporului român, ştiuţi şi neştiuţi – Constantin Brâncoveanu şi fiii lui, detinuţii politici din perioada comunistă.  Scopul organizării acesteia a fost cel de a-i învăţa pe tineri să-şi respecte înaintaşii. A fost o lecţie de credinţa şi de istorie, adaptată la cerinţele actuale, din păcate insuficient, daca ne găndim ca o parte din auditoriu a plecat.

Ce înseamnă acest lucru? Că sufletul tinerei generaţii e deja infestat? De cine? De mass-media? De manualele alternative? De informaţiile de pe internet?De toate acestea enumerate mai sus la un loc? Câţi dintre adolescenti mai citesc o carte şi nu se limitează doar la a copia interpretarile altora referitor la o anumita chestiune? De unde “lenea” asta de a gândi? Nu cumva din senzaţia de zădărnicie? Problemele economice ne lasă fără motivaţie?

Înrebările puse au fost de genul: “Cum vedeţi ieşirea din…?”, sau “Care credeţi ca ar fi soluţia pentru….?” .. Şi iar m-am îngrijorat, nu numai eu, bănuiesc. Am realizat că cea mai mare tară pe care ne-a lăsat-o comunismul este lipsa de asumare a responsabilitaţii. Ne-am obişnuit să dăm frecvent vina pe ceilalţi: ” El a spus, el ne-a învăţat”… În 50 de ani de comunism ni s-au spălat creierele, altcineva avea drept de a hotărî în locul nostru, iar în 20 de ani de “tranziţie” ni s-au “servit” doar informaţii nocive identitaţii noastre. Pare o tehnică foarte bine pusă la punct. Foarte multe persoane s-au lăsat pradă ei…

Dar nu toţi. Oameni ca Dan Puric, ca dascălii care şi-au adus elevii la un astfel de eveniment încă mai găndesc cu propriul creier, încă mai deosebesc adevăratele valori de “poleială”. Ei sunt potenţialii martiri, cei care nu se dezic de propria credinţa.

Să ne ajute Dumnezeu să arătăm cât mai multor oameni cum să deosebească realitatea de adevăr!