O fetita discuta cu invatatoarea despre balene.
Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa inghita un om, deoarece, desi este un mamifer foarte mare, are un gat mic.
Fetita sustinea ca Iona a fost inghitit de o balena.
Nervoasa, invatatoarea a reluat explicatia… este FIZIC IMPOSIBIL!
Micuta a spus:
– Cand o sa ajung in rai, o sa-l intreb pe Iona.
– Si daca Iona s-a dus in iad?
Raspunsul a venit prompt:
– Atunci o sa-l intrebati dumneavoastra.
O educatoare observa copii in timp ce deseneaza, oprindu-se din cand in cand sa vada cate o lucrare.
Ajungand langa o fetita care lucra cu mare atentie, o intreba ce deseneaza…
Fetita spuse:
– Il desenez pe Dumnezeu.
Educatoarea raspunse:
– Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu.
Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea tinta la desen, fetita raspunse:
– O sa stie…in cateva minute.
Un profesor la Scoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci – sase ani.Le explica ce inseamna sa “cinstesti pe Mama si pe Tatal tau”, apoi ii intreaba:
– Exista vreo porunca facuta special sa ne invete cum sa ne purtam cu fratii si cu surorile noastre?
Fara sovaire, un baietel (cel mai mare dintre frati, in familia lui) raspunse:
– Sa nu ucizi.
Intr-o buna zi, o fetita statea langa mama care spala vasele in bucatarie. Dintr-o data observa cele cateva suvite de par carunt, in contrast cu parul negru al mamei.
Se uita fix la mama si o intreaba:
– De ce ai si par alb, mami?
Mama raspunde:
– Ei, bine, de cate ori ma necajesti si ma faci sa plang sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.
Fetita cade pe ganduri si dupa scurt timp, intreaba:
– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?
Copiii fac poze in clasa, iar profesoara incearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.
– Ia ganditi-va ce frumos va fi peste ani, sa spuneti: “Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau “El e Mihai, acum este doctor”.
Din spate se auzi o vocisoara:
– Si aceasta este profesoara, a murit!
O profesoara preda circulatia sanguina. Incercand sa explice cat mai clar, ea spuse:
– Acum, copii, daca stau in cap, sangele – asa cum stiti -, se va duce in cap si o sa ma inrosesc la fata.
– Da, spusera copiii.
– Atunci de ce atunci cand stau normal, sangele nu se duce tot in picioare?
Un mititel raspunse cu convingere:
– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.
La ora pranzului, copiii stateau cuminti la coada in cantina scolii elementare catolice. In capul mesei era un cos mare cu mere.
O calugarita scrisese un bilet: “Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe mere!”
Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata.
Un copil poznas adaugase o nota: “Ia cate vrei! Domnul e cu ochii PE MERE! “
Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul
i-a zis:
– Doamna, dar sunt puse invers…
Intr-adevar, erau pe picior gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.
Insa atunci baietelul a zis:
– Cizmulitele astea nu sunt ale mele!
In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
– Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
– Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
Raspunsul:
– Le-am bagat in cizmulite, ca sa nu le pierd…
Profesoara vorbi mult despre scopul vietii si rolul omului in societate. Apoi intreba:
– Copii, ce ati dori sa auziti in timpul inmormantarii voastre?
Vasile:
– As dori ca oamenii sa spuna ca am fost un medic
extraordinar, ca am salvat viata multor oameni…
Maria:
– Dar eu as dori ca toti sa spuna ca am fost o sotie buna, o mama si o bunica, sa ma iubeasca toti.
– Dar tu, Ioane, ce ai dori sa auzi?
– “Priviti! Se misca, se misca!!!”