Miracol

Am fost martora unui miracol…. Nu am prea multe cuvinte la indemana, emotiile se descriu mai greu. Lucrez la spital. Astazi a adus ambulanta un copil , o fetita un pic mai mare de patru ani. Avea gulerul cervical si colega de la serviciul de urgenta a reactionat rapid: copil cu traumatism. A aparut la cateva minute un tata disperat, insotit de cativa prieteni care incercau sa-l consoleze. De la el s-a putut afla in ce consta traumatismul. Ambii parinti au trebuit sa plece la lucru. Au sunat pe cineva care trebuia sa ramana cu fetita acasa si persoana respectiva le-a spus sa plece fara grija ca ajunge in cinci minute. Se pare ca aceste cinci minute tin cat o viata de om. Abia ajunsesera parintii in fata blocului, ca odorul lor a si aparut la fereastra de la etajul patru strigand: “Mami, nu pleca!” In secundele urmatoare corpul ei era pe sol. S-a ridicat imediat plangand. In cadere a avut cateva “obstacole” – crengile unor copaci de langa bloc. Mana divina si existenta acestora i-au salvat viata. A fost adusa totusi la spital. S-au facut ecografii, radiografii.. Incredibil.. Toate organele sunt aparent in ordine. A ramas peste noapte sub supravegherea personalului medical. Parintii si ea sunt, probabil, inca  in stare de soc. Dar fetita cu chip de ingeras traieste. Acesta a fost miracolul!