Etichetă: viaţă

Dragile mele, ce vi se întâmplă după naștere este ceva perfect fiziologic, corpul, care este mai deștept decât conștiința noastră verbală, știe să se refacă.

NICIO FEMEIE NU TREBUIE SĂ SE COMPORTE CA O INVALIDĂ ÎN PRIMELE 6 SĂPTĂMÂNI DE LA NAȘTERE!

Că este o perioadă mai grea, de acord. Dar dacă dăm prioritate gândului că nașterea ne face neputincioase, dăm putere neputinței și nu capacității noastre de a ne adapta la noua viață – și a noastră, și a ființei pe care am adus-o pe lume.

Avem nevoie de ajutor, da, dar toată furtuna hormonală, emoțională etc, este spre refacerea noastră.

Cineva scria pe facebook: „Urmează o perioadă de sângerare de câteva săptămâni, timp în care îți vei pierde aproximativ 10% din cantitatea totală de sânge” . Dar este foarte important să știți că organismul are capacitatea de a o reface, măduva hematogenă – cea care produce sângele în corpul nostru – are propriile mecanisme de a se activa suplimentar.

Dacă ar fi chiar așa cum scrie în citat, după 5 zile de la naștere, toate femeile ar avea nevoie de transfuzie de sânge. NAȘTEREA NU ESTE O BOALĂ, NU ESTE UN HANDICAP – DACĂ O CONSIDERĂM BOALĂ SAU HANDICAP VOM FI MEREU BOLNAVE DE FRICA DE A NAȘTE ȘI VOM RATA CELE MAI FRUMOASE MOMENTE ALE VIEȚII.

Abordarea științifică:

„Imediat după decolarea placentei, pe suprafața internă a uterului rămâne o plagă imensă, echivalentă cu suprafața placentei. Dacă uterul nu ar dispune de un mecanism foarte eficient de hemostază, ar trebui să se producă o hemoragie masivă, perfuzia uteroplacentară fiind de 600 ml/minut. Acest mecanism de hemostază se realizează prin reducerea suprafeței plăgii placentare secundară contracției uterine și așa zisului mecanism al „ligaturilor vii”. Arterele spiralate, ramificațiile terminale ale arterelor uterine, sunt în contact direct, trec printre fibrele musculare, iar contracția fibrelor musculare reduce suprafața plăgii placentare și, concomitent, comprimă aceste artere, în prima fază fiind vorba despre o hemostază mecanică. După această hemostază mecanică, pe endoteliul lezat al arterelor spiralate se activează mecanismul de hemostază cu formarea de trombi, prin care hemostaza ulterior devine definitivă. În mod implicit, o bună hemostază necesită contracții uterine eficiente și după expulzia placentei. În condițiile în care acest mecanism funcționează perfect, pierderea sanguină nu depășește 500 ml.” – din „ Tratat de obstetrică și ginecologie”, volumul V, , coordonator Gheorghe Peltecu.

Pe înțelesul celor care nu au studiat medicina: după desprinderea placentei:

• contracțiile uterine reduc suprafața zonei rănite și dimensiunile vaselor sanguine prin care s-ar putea pierde sângele; De aceea, în primele 2 ore după naștere, femeile sunt sfătuite să își maseze abdomenul pentru a-l menține contractat, limitând astfel sângerarea.
• elementele de coagulare din sânge + alte mecanisme proprii organismului produc trombi (ca o coajă) care limitează sângerarea.
• lohiile – ceea ce se elimină după naștere – nu înseamnă doar sânge ci și mucoasă uterină care a căptușit/ îngroșat pereții uterului în timpul sarcinii + o zemuire a zonelor care s-au rănit. Orice traumă asupra unui organ determină o inflamație a zonei afectate – excesul de lichide din zonă are și rolul de a aduce substanțe necesare regenerării țesutului afectat. După ce zona s-a refăcut, lichidele trebuie să se elimine. De aceea, cam după 4-5 zile de la naștere lohiile nu mai sunt cu atât de mult sânge.

Adevărul că ceea ce simțim fizic se poate descrie cam așa:

• Este dureros? Da!
• Este disconfort? Da!
• Este greu? Da!
• Avem nevoie de ajutor? Da!

Dar nu într-atât încât să îi transmitem bebelușului nostru – prin conexiunea emoțională pe care o avem cu el (acel cordon ombilical virtual) – că este vinovat de suferința noatră. Divinitatea, în marea ei înțelepciune, a creat femeilor și posibilitatea de a se reface după naștere. Gândul că ceea ce ni se întâmplă este foarte greu de depășit ne accentuează tendința la depresia postpartum, ne face să ne simțim victime și nu este cazul. Suntem binecuvântate! Doamnelor, sarcina și nașterea reprezintă o binecuvântare și CREATORUL a avut grijă ca al nostru corp să facă față. Nu ne ducem la prășit în primele 40 de zile de la naștere, dar nici cu handicap nu suntem.

Ceea ce am scris mai sus se referă la nașterile fără probleme. De cele cu probleme se ocupă exclusiv cadrele medicale.

Problemele de sănătate care intervin după naștere pot semnifica; „mă simt depășită de situație, deoarece vreau să fac totul foarte bine, nu mă simt la înălțimea acestei sarcini și clachez. Cum aș putea să fiu iubita partenerului meu și, în același timp, mama bebelușului?” (Jacques Martel)

Altă schimbare pentru femeile care abia au născut o reprezintă alăptarea.

„În interacțiunile sănătoase mamă-copil, mama este capabilă să ofere hrană fără ca bebelușul să depună vreun efort pentru ce primește.” – Gabor Mate

Alăptarea este modul ideal de a hrăni un nou-născut deoarece are beneficii atât pentru mamă cât și pentru nou-născut.

Atingerea fizică dintre mamă și „puiul” său face ca această legătură dintre să fie de nedesfăcut. Este o relație unică, de „reciprocitate”- când sugarul are nevoie să fie hrănit, mămicii încep să-i curgă sânii.

Bebelușii alăptați la sân au parte de:

• conexiune mai puternică cu mama, se simt mai în siguranță, mai iubiți;
• imunitate mai bună: în laptele matern aflându-se germeni, anticorpi etc. ce îl pot proteja de infecții, alergii;
• greutate normală deoarece laptele produs de mamă are consistența nutritivă potrivită nevoilor copilului său.

Mămicile care alăptează sunt mai protejate de:

• riscul de a face depresie postpartum – atâta iubire de oferit, atâta motivație de a trăi și a ocroti nu-ți mai dă timp să te gândești la rău;
• riscul de a face hemoragie după naștere – hormonii care se eliberează în timpul alăptării stimulează uterul să se contracte normal și reduce pierderile de sânge;
• riscul de a face cancer mamar .

Ca orice experiență nouă, deși fiziologică, alăptarea are parte și de disconforturi care pot fi evitate dacă:

• se păstrează igiena mamelonului și a areolelor prin:
  • spălarea înainte și după fiecare supt;
  • între supturi se pot aplica pomezi/ soluții care să contribuie la cicatrizare
• sânii sunt ținuți neacoperiți, mai ales în primele zile – perioada când sensibilitatea tegumentului de pe mamelon și areolă este maximă -;
• se evită purtarea de sutiene / bustiere din materiale sintetice;
• se alternează sânii;
• se limitează durata alăptării la 10-15 min pentru un supt, depășirea acestei perioade determină tulburări digestive la sugari și macerarea (umezire excesivă și rănire) mamelonului mamei;
• se păstrează un interval de cel puțin 2 ore între alăptări – și aceasta contribuie la evitarea problemelor digestive la bebeluș;
• se aplică pungi cu gheață (înfășurate în prosop) sau comprese reci atunci când sânii devin fierbinți și dureroși – și în această situație, medicul sau moașa poate oferi cele mai corecte informații -;
• se golește sânul complet după fiecare supt.

Dragile mele proaspăt mămici, ca să vă fie bine cu voi însevă și cu cei din jur în perioada de după naștere aveți, în primul rând nevoie de răbdare și acceptare: „Accept să împărtășesc această iubire cu bebelușul meu, știind că el există în viața mea pentru a mă ajuta să devin o persoană mai bună. Îmi oferă bucurie și iubire necondiționată. Astfel pot deveni stăpână pe viața mea și pot crește sentimentul de libertate pe care îl am. ” – Jacques Martel

Eeeei! V-ar fi de folos și niște suplimente:

• New life multivitamine – ca să vă recuperați mai ușor după naștere și să aveți lapte suficient;
• Organic Noni – ca să vă susțină imunitar și să vă dea energie;
• Stress Management – ca să vă ajute să aveți răbdare.

„Atunci când un copil se naște, mama se naște și ea din nou.” – Gilbert Parker