Cânta despre femei Florin Piersic:
„Femeia e secretul, ades nebănuit,/ Ea este începutul, tot ea e și sfârșit,/Ea lumea o rotește și amețești și tu/ Ești sclavul ei pe veci, de vrei sau nu.
Am ascultat şi m-am “supărat” puţin…
“Cum, maestre, să fie doar ea secretul? De ce nu simt şi eu asta?”
Trebăluiam prin casă şi-l ascultam pe Florin Piersic. Când mâinile lucrează la ceva de rutină, las mintea să hălăduiască şi îmi vin idei aparent fără legatură intre ele.
Astfel mi-am amintit de mama unui copilaş căruia i-am mai făcut tratamente. Femeia are doi băieţi, unul de vreo 15 ani şi al doilea de 4. Cu ceva timp în urmă, cănd m-am dus să-i fac injecţia celui mic, am găsit-o cu vânătăi, plângând, copiii speriaţi.. Tabloul pe care eu îl vedeam pentru prima dată făcea parte din rutina ei zilnică: scandalul de la micul dejun, serviciul la care doar ea mergea, bătaia de la prânz, liniştea în care se ocupa de curăţenie, gătit etc – pentru că el era la crâşmă -, cina cu scandalul de rigorare pentru că ea nu a fost în stare să-i dea bani de-ajuns pentru cât alcool era el în stare să înghită.
În ziua aceea, imediat ce am ajuns acasă, am sunat la Asistenţa Socială, un departament ce se ocupa de femeile şi copiii abuzati fizic sau psihic. Cei de la capătul firului mi-au răspuns că au echipe formate, care să vină la locul scandalului, pe el să îl dea pe măna politiei pentru tulburarea liniştii publice (pe atunci doar atât puteau să-l pedepsească), pe ea şi pe băieţi să-i ducă într-o locuinţa provizorie, un fel de centru maternal, unde ar fi putut sta cel putin 6 luni, răgaz pâna ce autoritătile le-ar fi găsit o altă locuinţa, mai ales că ea era angajată cu carte de muncă, pe o perioada nedeterminată. Totişi, au insistat să o întreb pe dânsa dacă este de acord cu un astfel de aranjament, pentru că ei se pot sesiza din oficiu, sau pot fi chemati de vecini, dar daca “victima” refuză să meargă la domiciliul social şi provizoriu, bărbatul scapă doar cu o amendă pentru care tot ea ar fi mâncat bătaie ulterior.
Când am întrebat-o am aflat că îl iartă, “pentru că nu-i rău decât când bea şi el un pahar, e necăjit că nu au vrut ăştia să-l mai ţina la serviciu” – după ce a fost prins băut la volanul maşinii întreprinderii. Argumentul: “Gândiţi-vă măcar la copii!” nu a folosit la nimic.
Oare nu a fost şi acesta un motiv pentru care au trebuit să moară câteva femei ca să se promulge o lege ce să apere victimele violenţei în familie? Oare toate victimele vor să fie apărate? Psihologii mai susţin că o parte dintre ele sunt atât de abuzate şi psihic încât nu vor să mai vadă că există şi soluţii.
offffffffffffff,CLARO si eu am un personaj in casa care bea ,dar face scandaluri ,de batut nu cred ca ar putea ca sunt f. atenta in privinta asta sa ma abtin sa-i spun ceva care sa ajunga acolo,insa injura degeaba si ma enervez,toate astea de 31 ani si mai cred ca din cauza asta m-am si imbolnavit ,a doua zi vorbeste ca si cum nimic nu s-a intamplat ,asa suntem noi unele femei sa ne ducem crucea data de Dumnezeu