“Un poet cum altul nu stiu cand se va mai naste.” (Florin Piersic despre Adrian Paunescu
“In ciuda norocului sau remarcabil, Adrian Paunescu nu a reusit totusi sa-si atinga visul. Nu gloria sau puterea le dorea, acestea fiindu-i la indemana. El visa la eternizare: “Cand existi si in constiinta altora, e ca si cand te-ai transforma, din unul, in mai multi. Astfel, chiar amenintarea cu disparitia, devine mai putin eficienta, daca e sa te elimine din constiinta tuturor”. E trist ca, similar multor intelectuali ai secolului 20, Paunescu acorda intaietate ideilor, nu oamenilor. Victima a propriei erori, Paunescu credea ca versurile sale ii vor asigura, printr-un straniu transfer, supravietuirea: “Va fi interesanta postumitatea mea. Scrisul meu se va despovara de biografia autorului, in circulatia lui printre oameni. As fi fost curios sa stiu, totusi, ce iarba va rasari, in timp, pe mormantul meu.”
Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele. Dar Adrian Paunescu a ratat aceasta miza autoimpusa si, ceea ce putea deveni modelul unei generatii, s-a surpat in propria-i vanitate. Versurile lui vor ramane, insa mormantul ii va fi sterp, oricat de multe lacrimi se vor varsa in aceste zile peste el.
Adrian Paunescu a fost un om norocos dar neamul in care s-a nascut nu a primit decat firimituri cazute de la masa destinului sau. Probabil ca mii de oameni vor participa la inmormantarea poetului, dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?” (Vlad Mixich)
“Pe măsura talentului ieşit din comun, a poftei uriaşe de muncă, a dorinţei de a fi cât se poate de mult în actualitate, în jurul lui Adrian Păunescu au circulat şi circulă poveşti controversate. Acestea vor fi repede uitate şi va intra în istorie curat. Vor înţelege mulţi că nu a fost bogat, pe cât merita să fie şi că apropierea lui de lideri politici nu a fost niciodată pornită din convingere ci doar un tribut plătit nevoii de a se exprima, el şi invitaţii lui, în libertatea permisă de epocă.” (Horia Tabacu)
http://www.youtube.com/watch?v=6vklyBGuxo0
• Până la capăt cu poporul meu,
Aşa să mă ajute Dumnezeu! (Adrian Paunescu)
“Nu vreau să mor. Nu cred că e timpul să mor. Totuşi, nu pot să nu mă gândesc la moarte. Mai ales că am impresia că şi ea se gândeşte la mine. Şi la alţii. Spuneam, acum câteva săptămâni, că moartea e printre noi. Stă nevăzută în odaie, pe stradă, în avion, la spital. Şi mă gândesc la moarte pentru că prea mor mulţi oameni care dădeau un înţeles noţiunii de om. Prea mulţi. Din ce în ce mai mulţi. Şi ritmul s-a înteţit. Şi se face întuneric în cultura română. Deodată, se aude un zvon. Care, în scurtă vreme, se confirmă. Şi începem să înţelegem cine au fost ei şi ce trebuia să facem ca să nu le scurtăm vieţile. Nimeni nu e atât de rău încât să n-aibă dreptul unei vieţi lungi.” Adrian Păunescu
“Noroc” ca a murit, altfel cum aflam noi de faptele si bune si rele ale poetului…. Dumnezeu sa-l ierte! .. Toti suntem mai mult sau mai putin versatili, dar pentru ca el a fost in centrul atentiei a devenit mai usor tinta. Toti suntem victime ale manipularilor, numai ca fiecare dintre noi cade ori intr-o directie, ori in alta, Adrian Punescu a facut fata la toate variantele, mai putin la asta: “cu-o moarte toti suntem datori” . Aici a trebuit sa se conformeze.
Intr-un fel sau altul, Adrian Paunescu tot va ramane in constiinta generatiilor contemporane lui. Pana la urma nu a fost decat un om, nu noi trebuie sa facem bilantul faptelor sale. Iar a-l uri acum e tardiv si pagubos sufletului nostru.
Dumnezeu sa-l ierte!
Poate sunt si eu carcotas, dar pana la uram ce a facut acest poet asa de deosebit? La ridicat in slavi pe ceausescu, a facut ceva afaceri urdare, a jecmanit niste oameni, a musamalizat niste dosare?
Mai este un pic si trecem un infractor pe lista cu eroi
Nu spun ca a fost erou, a avut ca orice om parti bune si parti proaste, a avut succes prin felul lui de-a fi, pacat ca nu intotdeauna si-a folosit talentul in scop onest.. Multe din poeziile lui au valoare, iar faptul ca a alinat dorul unei generatii cu Cenaclul Flacara a fost un lucru bun. In orice caz, cui foloseste daca acum, cand el nu mai e, ne manifestam ura? Ce versuri de-ale lui ai citit ca sa il condamni?
adrian paunescu!lumina pt o generatie ori poate mai multe,pt a mea cu siguranta a fost.la mine in oras nu a fost decit odata cu cenaclul dar abia asteptam ziua de joi cind la la un vechi radio gloria ma luminam citeva ore si mergeam mai departe in epoca aceea gri spre negru.un OM intr-o viata are si bune si rele,nu trebuie nimeni judecat cind nu mai este ci cit traieste .dupa moarte doar Dumnezeu judeca….cu mila Sa.
FIECARE JUDECA SI APRECIAZA SUBIECTIV IN FUNCTIE DE INFORMATII SI CULTURA,EU PROPUN SA INCETAM ACESTE DISCUTII,TIMPUL VA DECIDE CE SI CUM. IN ISTORIA LITERATURI SI POEZIEI AU MAI FOST CAZURI ,,PAUNESCU” TIMPUL A ESTOMPAT OMUL SI A RAMAS OPERA.