Acum 13 ani m-am trezit intrata intr-o competitie… Atat de brusc incat nu am avut timp sa imi dau seama despre ce e vorba si daca trebuie sau merita sa particip.
Mai deconcertant este ca nu m-am lamurit nici acum asupra obiectivului, a celorlalti participanti, a pozitiei mele in competitie, a sanselor de castig, a ceea ce pierd ca sa compensez un eventual castig… Oare ceilalti stiu mai multe?
Ma sraduiesc sa fac lucrurile “cum trebuie” si in vartej uneori uit ce inseamna.
Ce e bine pentru mine este si pentru ceilalti? Cat de tare si in ce fel ii poate afecta?
La “finish”, pentru ce vom da socoteala? Pentru viteza de reactie, de decizie? Pentru calitatea exercitiului? In ce constau penalizarile? Se gestioneaza la final sau le primim in timpul competitiei ca un fel de obstacol suplimentar?
Sa spunem ca am o idee despre ce urmaresc, dar e cea corecta?
Ceea ce mi se intampla e viata pe care ar fi trebuit sa o am sau e o cale paralela pe care am ajuns dintr-o greseala mai mult sau mai putin constienta?
Ce criterii se iau in calcul la jurizare? Cine arbitreaza?
Ce fel sunt ca om? Ma straduiesc sa fiu un om bun… Nu stiu daca straduinta-i de-ajuns…
Ce fel sunt ca profesionist in meseria mea? Sunt constienta de lacune si incerc sa le elimin, dar mai am timp suficient sa o fac sau ar fi trebuit deja sa realizez acest lucru?
Ce fel sunt ca fiica, sora, cumnata? Oare rudele nu au tendinta de a ma sustine mai mult decat merit?
Ce fel sunt ca mama? Aici chiar ca ma simt ca pe nisipuri miscatoare… Cum imi voi da seama daca sunt o mama buna sau nu? Cine trebuie sa imi puna notele sau penalizarile: societatea, copiii mei?
Ce fel sunt ca femeie? La acest aspect am inceput sa ma gandesc doar de foarte putina vreme, deci categoric am un “handicap”. Constientizarea acestuia ma face sa vreau sa ma retrag din competitie… Totusi, nici macar asta nu reusesc. O inertie sau o mana a destinului ma mai tine inca activa…
Cine jurizeaza toate acestea si momentul in care vom afla rezultatul raman in continuare o necunoscuta. …