Relaxarea in stres

Vi se pare ca este din ce in ce mai greu…  Inca nu v-ati destresat desi ati incercat sa schimbati atitudinea. Haideti sa fim perseverenti, realizarea unui lucru e foarte importanta, altfel nici nu ne-ar crea stres, si noi nu am scapat de emotiile adiacente. Riscam sa ratam pe ultima suta de metri? Ne permitem asta? Trebuie sa ne detasam, trebuie sa ne relaxam.

Simplul refuz de a reactiona imediat la stres il poate dezamorsa. Ne oprim si ne relaxam macar cateva secunde inainte de a reactiona la intreruperi de rutina survenite in cursul zilei – schimbam radical modul in care traim stresul. Numaram pana la zece, inspiram profund si apoi infruntam problema! Cand expiram deja ne simtim stapani pe situatie. Oprirea deliberata este un tranchilizant instantaneu.

Un peisaj indepartat asupra caruia sa ne aruncam ochii inainte de confruntare ne poate detasa de problema cauzatoare de stres. Doar cateva secunde priviti in alta parte, ochii se relaxeaza, organismul are tendinta de a-i urma.

Daca luati o oala de pe aragaz, nu mai fierbe. Parasirea teatrului actiunii, pentru foarte scurt timp chiar, ne poate oferi o noua perspectiva.

Cand suntem stresati, pulsul o ia la goana si respiratia se accelereaza. Medicina orientala ne invata ca putem controla sistemul nervos autonom si reactiile sale. Un exemplu este respiratia. Ne impunem sa respiram incet si complet si modificam reactia pe care organismul o are in mod automat la stres. Aceasta activitate simpla poate incetini ritmul batailor inimii si aduce oxigen catre creier si muschi, ceea ce relaxeaza tensiunea si convinge organismul ca stesul a trecut, indiferent daca este asa sau nu. Modul corect de a respira este cel abdominal – in care ne simtim stomacul dilatandu-se atunci cand inspiram si contractandu-se la expirare. Desi exista multe tehnici de respiratie folosite la calmarea mintii, recomandabila pentru inceput este respiratia “so hum”. Inspiram adanc si articulam “sooooooo”, apoi expiram incet pe “hummmmm”, retragandu-ne stomacul cat mai mult. Respirand usor, complet si calm, la primul semn de stres ne putem schimba atitudinea –  si viata –  pentru totdeauna. Daca respiram profund si repede ne hiperventilam, eliminam o cantitate excesiva de bioxid de carbon si rupem echilibrul acido-bazic din sange, provocandu-ne ameteli, furnicaturi si spasme ale mainilor, picioarelor, maxilarelor.

Fiecare emotie o resimtim ca o manifestare fizica. Incordarea muschilor maxilarului si ai umerilor este o reactie obisnuita la stres. In chip ideal , am prefera sa eliminam cauzele stresului si nu simptomele. Insa deseori, neputand ajunge la sursa stresului, trebuie sa avem o reactie fata de el. Daca ne intindem muschii, lasam coloana vertebrala mobila, ne vom simti mai bine, vom fi mai sanatosi si mai longevivi.

Fiecaruia dintre noi ni se incordeaza anumiti muschi cand suntem supusi stresului ( de obicei cei de la ceafa si in zona superioara a spatelui). E bine sa ni-i identificam si sa-i masam, cateva minute inainte de a incepe confruntarea cu elementul stresant.

Masarea tamplelor actioneaza indirect, mecanismul de functionare e cel corespunzator presopuncturii – masam nervii de la tample si relaxam muschii din alta zona, in special cei situati la gat.

O baie fierbinte inhiba reactia la stres prin refacerea circulatiei catre extremitati (intoteaduna redusa cand ne crispam), convingand organismul ca se poate relaxa. La serviciu, tinem mainile sub un suvoi de apa calda si tensiunea incepe sa se scurga cu suvoiul.

Exercitiul fizic, efortul fizic, dansul… ajuta la relaxare prin activarea circulatiei.

Antidotul stresului = muzica de relaxare. Aceasta se alege in functie de temperamentul fiecaruia. Atentie la manele! Relaxeaza prin spalarea creierului. Vrem sa fim relaxati si inteligenti! Muzica este un instrument deosebit de puternic in lupta cu stresul.

Stres și atitudine

M-am informat de la cei mai întelepți decăt mine și am găsit metode de a ne feri de efectele nocive ale stresului. Felul în care reacționezi este determinat de faptul în care privești stresul respectiv.

Uitați-vă la oamenii din montagne-russes. Unii stau în spate, cu ochii închiși, cu dinții strânși. De-abia așteaptă să ia sfârșit chinul și să ajungă iar pe pământ solid. În față sunt avizii, căutătorii de senzații tari, care savurează fiecare peisaj abrupt și sunt nerăbdători să se urce încă o dată, în următoarea tură. La mijloc se află cei care par nonșalanți, chiar plictisiți. Toți trăiesc aceeași experiență –  o tură în montagne-russes –  însă reacționează foarte diferit la ea: stres rău, stres bun și lipsa stresului.

Cuvântul chinez pentru criză este wuji – două caractere care separat înseamnă “primejdie” și “ocazie”. Orice problemă cu care ne confruntăm în viață poate fi abordată în acest fel, ca o șansă de a arăta că suntem capabili să-i facem față. Schimbându-vă felul de a gândi – privind o sarcină dificilă la lucru ca pe o șansă de a va îmbunătăți aptitudinile, de pildă – vă puteți schimba o viață de stres și disconfort într-una de provocări și senzații.

Într-un moment de tensiune, orice vă poate ajuta să vă schimbați pe loc perspectiva este util. E nevoie de ceva care să vă distragă, să rupă șirul gândurilor care pot produce stresul. Gândiți-vă la altceva, oricare gănd ce va poate îndepărta de la cel stresant este benefic pentru a vedea lucrurile din alt unghi.

Reamintiți-vă de o realizare trecută,  de un succes anterior. Gândirea pozitivă o metodă excelentă atunci când vă simțiți nesiguri. Cum ați reușit o dată, puteți reuți iar, stă în puterea dumneavoastră.

Dacă vă poate relaxa gândul la concediu, luați-vă o vacanță în gând!

Afirmații de genul: ” Pot face față situației”; “Știu ce am de făcut în situația asta” vă pot îndepărta de reflexul animalic la stres, alimentat cu adrenalina, “frică-fugă-forța” (respirație rapidă, gură uscatăa, mâini reci sau transpirate, palpitații, o agitație a intestinelor) și puteți obține o reacție a intelectului, acea parte a dumneavoastră care poate face față cu adevărat la stres. În plus, aceste afirmații, vă dau sentimentul de încredere în propria persoană și vă ajută să vă liniștiți.

Bibliografie: cartea ” Medicii vă recomandă – Leacuri la îndemână” ed. Parsons/Walton/Press

Societatea, incotro!

Tot mai alarmante sondaje ne informeaza ca numarul persoanelor angajate este mult mai mic decat al pensioanrilor. Deci acei oameni care au muncit o viata, 30-40 de ani, ar fi indicat, conform opiniei dragilor nostri politicieni, sa dispara, ca sa nu fie suprasolicitat bugetul.

Tot in acelasi scop ar trebui si bugetarii sa lucreze fara plata ( Atentie! Nu vor fi afectati bugetarii politicieni! Parlamentarii au renuntat o luna la salariu, sau macar asa s-au laudat, dar sa nu credeti ca in acest rastimp se vor ocupa de problemele tarii…)

Dar nu-i deloc suprasolicitat  bugetul de acei votanti care nu sunt angajati nicaieri si nici nu vor sa fie angajati. Ce interes au? Oficial sunt “cazuri sociale”. Alta grija decat sa voteze si sa se inmulteasca pentru a primi  alocatii marite si adaus la ajutorul social nu au.

Nu toti beneficiarii de ajutor social fac parte din aceasta categorie. Multi chiar isi cauta un loc de munca, dar boala, varsta, ii face incompatibili cu implinirea acestei dorinte.

Majoritatea insa e reprezentata de cei care stiu doar drumul pana la carciuma, la primarie dupa bani, acasa pentru a contribui la cresterea natalitatii. Ei, desi sunt apti de munca, dar nu o practica, nu-s o povara pentru buget. Bietii pensionari sunt.

Nu m-ar deranja atat de tare acest lucru daca macar si-ar ingriji copiii. Nu se intampla asa ceva. Bietii de ei sunt ocrotiti cu sarg pana cand implinesc doi ani ( cat timp e alocatia de 200 lei pe luna), apoi sunt ori neglijati, ori trimisi la cersit, ori lasati in grija statului, sau, mai grav, fetitele folosite de la 10 ani pentru procreere.

Nici o persoana dintre cele apartinand acestei categorii nu are interesul sa-si trimita odraslele la scoala, desi ceva facilitati li s-au creat. De ce ar face-o? Sunt constienti ca, daca ar avea cateva clase, vor putea sa se angajeze, vor deveni platitori de impozite.. Ar fi o tragedie, nu se poate, nu au cum sa se coboare la statutul de om care munceste sa se intretina!

S-au organizat burse ale locurilor de munca si pentru ei (poate mai putin anul acesta, din cauza crizei economice). Credeti ca s-a grabit vreunul sa se angajeze? Exclus! Munca-i pentru fraieri, nu pentru oameni de valoarea lor.

Intrebare pentru politicieni: daca populatia platitoare de impozite scade iar cea beneficiara de ajutor social creste, chiar daca veti fi votati, din ce visterie veti mai putea fura?

Oboseala

Toţi suntem mai mult sau mai puţin expuşi… serviciul, şcoala, mondenităţile etc.. toate ne solicită. Uneori avem impresia că 24 de ore nu-s de-ajuns pentru tot ce avem de făcut, că dormind pierdem timpul. Tot păstrând acest ritm, clacăm la un moment dat, ne îmbolnăvim, dormim şi apoi avem procese de conştiinţă.  Soluţia? Am să vă dezamăgesc, nu există soluţie universal valabilă. Trebuie fiecare dintre noi să se gândească la o rezolvare.

Cu permisiunea dumneavoastră aş avea nişte propuneri, cei interesaţi le pot adapta în funcţie de particularităţile propriei persoane şi nivelul  de solicitare de care are parte.

ORGANIZARE: 

Faceti incalzirea! 15 minute zilnic, numai ale dumneavoastră, va ajută să evitaţi începerea zilei zorit şi gata obosit.

Nu săriţi peste micul dejun! Acesta trebuie sa conţina 3 feluri de nutrienţi – carbohidraţi, proteine şi grăsimi (cereale integrale – sursă de carbohidraţi -, cu iaurt – sursa de proteină şi grăsimi;  sau pâine integrală, brânza şi ou). Prânzul ar trebui să fie la fel de consitent, iar cina de preferinţă frugală.

Întocmiţi un plan al zilei!… şi respectaţi-l. Nu lăsaţi obişnuinţa să vă conducă, iar planul trebuie să fie raţional, echilibrat, să nu vă depăşească posibilităţile, pentru că poate apărea sentimentul de frustrare.

Atacaţi miezul problemei! Dacă aveţi o problemă acasă sau la serviciu, încercaţi să o rezolvaţi prioritar, sau, dacă nu-i găsiţi soluţia, ignoraţi-o un timp până găsiţi “calea” de rezolvare.

Evitaţi să priviţi la televizor! Cititul e mult mai energizant!

Exerciţiul fizic întăreşte cu adevărat tonusul! 30 de minute pe zi de mers pe jos vă face sigur bine! Dar aveti grijă, ascultaţi-vă trupul, dacă aţi obosit e mai bine să faceţi o pauză decât să insistaţi într-o activitate.

Nu faceţi mai multe lucruri deodată! E ideal să vă faceţi o listă de priorităţi şi să le rezolvaţi pe rând. Organismul nostru are limite ce trebuiesc respectate.

SUPLIMENTE: 

Luaţi una pe zi! “Lipsa unei nutriţii corecte poate genera oboseala, iar un supliment de multivitamine sau multiminerale poate completa dieta cu nutrienţii lipsa. Nu vă aşteptaţi ca dintr-o vitamină sa obţineti energia instantaneu.” (de la doctori citire). Dacă viaţa de zi cu zi dă senzaţia de oboseală prelungită şi vă simtiţi scos din circulaţie, încercaţi:

OBICEIURI NOI:

Deprindeţi-vă organismul să vă spună ce oră este! Ritmurile circadiene acţionează ca ceasornice interioare ale organismului, ridicându-ne şi coborându-ne tensiunea şi temeperatura corpului în momente diferite pe parcursul unei zile. Această acţiune chimică provoacă oscilaţiile prin care treceţi – de la starea de alertă până la încetineala mintală şi fizică. Dr Wiliam Fink, specialist în fiziologia exerciţiilor fizice, sugerează modificarea obiceiurilor în aşa fel încât, din punct de vedere practic, să se încadreze cât mai bine în ritmul circadian personal. Vă puteţi verifica şi conştientiza tonusul la anumite ore, şi să vă adaptaţi activităţile în funcţie de acesta.

Renunţaţi la fumat şi la alte dependenţe dăunătoare (alcool, medicamente)! Rezultatele pozitive nu se vor vedea imediat, dar trebuie să perseveraţi! De mare ajutor Smokerade!

Învăţaţi să spuneţi nu! Toată lumea ştie că sunteţi o persoană cumsecade, asta nu înseamnă că trebuie să rezolvaţi problemele tuturor, aveţi limite pe care ceilalţi trebuie să le înţeleagă şi să le respecte.

Aveti grijă cu greutatea!

Nu dormiţi mai mult de 8 ore zilnic! Dar nici mai puţin, sau la ore nepotrivite. evitati pe cât posibil să transformaţi nopţile în zile!

Respiraţi eficient! Pentru o mai bună oxigenare a plămânilor şi implicit a organismului e indicată o expiraţie prelungită urmată de o inspiraţie profunda, are efect energizant.Deficitul de oxigen îl mai putem compensa cu OxyMax sau Low Deuterium OxyCrystal

Coloraţi-vă lumea, ascultaţi muzică, redirecţionaţi-vă emoţiile puternice negative în activităţi solicitante (dar necesare)!

Beţi lichide! Deshidratarea poate produce oboseală prin menţinerea unei toxicităţi crescute în ţesuturi, în plus, majoritatea proceselor fiziologice din organism se produc în prezenţa apei.

Dacă ceva vă face să vă simţiţi bine, continuati!

Feriţi-vă de rutină!

Gândiţi pozitiv! Aveţi încredere în propria persoană şi alegeţi-vă o motivaţie pentru care trebuie să continuaţi activităţile, chiar şi cele mai solicitante.

Spor la lucru!

Pornind de la “proverbe”

Ce obtinem gratuit nu-i pretuit, sau de haram a venit, de haram se duce… Sunt doar niste ziceri care-si  gasesc confirmarea in experienta. Speram in castiguri fabuloase la loto, in venituri mari cu munca putina…. Unora ni se intampla si suntem invidiati pentru aceasta. Tot din experienta am ajuns la concluzia ca nu e bine sa invidiem pe cineva, sau nu orice tinta a invidiei noastre chiar merita. Nu avem de unde sti cand si cum isi va “plati ” norocul. Nu exista om pe deplin fericit, unii au bani, altii au liniste sufleteasca, altii au o familie iubitoare.. Pana si cei care aparent trec dintr-un ghinion intr-altul au ceva – capacitatea de a supravietui incercarilor.  Cred ca de fapt ei sunt cei mai norocosi, stiu sau pot iesi oricand din impas.

Banii nu aduc fericirea!.. Dar contribuie la obtinerea ei, desi , sunt asa multe lucruri care nu se pot cumpara… Nu poti cumpara sanatate, ci mijloacele de a ajunge la sanatate sau de a te mentine sanatos. Nu poti cumpara iubire…. Dar poti cumpara iluzia ei si uneori, daca nu vrei prea mult, se poate trai si asa. Nu poti cumpara timp, dar unii cer sa fie platiti ca iti pun la dispozitie timpul lor sa stea de vorba cu tine.

Banii si obiectiile nu fac casa buna, exceptie carcotasii de la “Prima” care posibil sa castige binisor pentru ca au  permanent ceva de obiectat. Poate depinde si de stilul fiecaruia. Mai castiga si altceva, dusmani… si pe acestia chiar nu si-i doreste nimeni. Mi-am mai adus aminte o “zicere”, nu am retinut sursa, dar se pare ca valoarea unei persoane se poate masura si in functie de numarul si calibrul dusmanilor. Cred ca par malitioasa, dar probabil de aceea manelistii se descurca asa bine.

Cu ce ma ajuta o fapta buna?.. dar cu ce ma ajuta o fapta rea? Aici ar mai fi de discutat, daca am constiinta, o fapta rea, chiar neintentionata, ma macina pana la epuizare. Daca nu am constiinta, mi se intampla acest lucru la faptele “bune”.

Am auzit, de curand, pe cineva zicand: “Natura distruge omul!”. Eram in trecere, asa ca mi-a scapat contextul. Dar luand in consideratie doar aceasta expresie, as zice ca pana acum a fost cam invers, omul a distrus natura (exces de industrializare, defrisari de hectare de padure in timp record). Acum i-a venit si randul ei sa se “razbune” : dereglari de clima, furtuni devastatoare, deserturi in expansiune. Si uite-asa i-am dat dreptate necunoscutului.

“Vorba multa saracia omului”, sau pe sleau, ” Ia mai taci si vezi-ti de treaba!” Ma conformez si va doresc zile frumoase, cu cat mai putine ghinioane.

Dacă timpul…

Ne-ar lăsa și răgazul de a reanaliza acțiunile noastre și consecințele acestora, ca apoi să le luăm de la capăt ca în jocurile video… Sau și-ar marca trecerea mai puțin evident…

Am constatat că, odată cu înaintarea în vârstă devenim blazați, din ce în ce mai puține lucruri ne mai impresionează, avem tendințe ușor egoiste, parcă noi am fi cei mai importanți, parcă numai ale noastre probleme merită rezolvate. Ceilalti? Să se descurce…..

Aud din ce în ce mai des: “Pe vremea mea….” Ce mi se pare mai grav e că avem pretenția ca noi categoric știm toate rosturile vieții, noi trebuie musai sa fim ascultați, cei mai tineri nedispunând de “vasta noastră experiență”…..

Ei, dragii mei leați, dacă veți ajunge să citiți ce scriu (mai greu de crezut, dar așa-i viața, fiecare vârstă cu ale ei), veți afla că cele mai interesante lucruri le-am învățat de la cei mai mici ca mine, de la adolescenți. Nu spun că nu or fi avut și ei câte ceva de aflat de la mine, dar a fost infinit mai puțin decât ceea ce mi-au spus ei mie. Informațiile pe care li le-am oferit eu le puteau găsi și  pe google – mai simplu – deși îmi place să cred că, de la noi , spre deosebire de internet, mai simt și emoțiile specifice faptelor.

Totuși, am învățat și de la cei mai mari decât mine o mulțime de lucruri, avem nevoie de bătrâni și sper că și de mine va avea nevoie cineva..  Nu ar fi prea greu, odată cu înaintarea în vârstă dăm în mintea copiilor și , sigur, voi fi o companie plăcută nepoților mei, o persoană ușor de dominat.

Despre sansa

“Intru-n transa, ies din transa/ Oricand vreau. Este o sansa./ Nu mai trag, intrand zavorul/ Si  in usa pun piciorul.// Altii care nu au sanse/ Irosesc cura de transe/ Si ii vezi cu tranzistorul/ Si la maxim trag zavorul.// P.S.: Regretele le faci pachet/ Si scrii sub fiece regret/ Momentul cand l-ai regretat/ Si, regretand, cat a durat./ Si le trimiti la post-restant./ Acolo e un sens gestant:/ Autogestiunea lui/ Regretele-s. Ale oricui.” (Marin Sorescu)

Cand am citit prima data aceste versuri m-au amuzat, ulterior m-au intrigat, acum incerc sa le raportez la o realitate, prezenta, trecuta… sub pretextul ca as avea mai multa intelegere.

De fapt sansa tine de mai multi factori, dar in primul rand de atitudine. Spunem de multe ori despre anumite persoane: ” Ce noroc pe ea (el), are bani, sanatate, serviciu bun… ” Celor mai multi dintre noi le razbate invidia prin aceste afirmatii. Dar, ca in toate exista un dar, toti, sau aproape toti, putem fi invidiati pentre ceva. E necesar sa luptam cu propriile limite, cum face Diana din articolul precedent, sa ne stabilim niste teluri realizabile si sa ne straduim  sa le atingem. Nu-i de ajuns, vor spune cei mai multi, si vor avea dreptate. Dar ce sta in puterea noastra trebuie sa facem: sa studiem, sa fim mai buni ca sa nu avem constiinta incarcata, sa avem grija de sanatatea noastra, sa nu ne supunem unor riscuri inutile (alcool, tutun, mania vitezei, etc.). Belele oricum vor curge, dar convingerea ca le putem depasi va face jumatate din drumul catre realizare.

Mai nou, s-ar putea ca legislatia in dezbatere, cea pentru care face lobby dragul nostru presedinte, cu legalizarea drogurilor si a prostitutiei, sa ne ajute sa avem mai multe “sanse” punandu-ne la dispozitie mijloacele de a intra mai des in transa… Stiu eu, poate-si doreste sa fim intr-o transa permanenta care sa ne ofere senzatia de vesnica sansa…

Diana

“Mâine e prima noastra zi de grădiniţă!”, emoţia din glasul părinţilor ei, când vorbeam aseară m-a impresionat, am preluat-o instantaneu şi incontrolabil. Diana are patru ani şi trei luni şi până acum nu a fost primită la grădiniţă deşi este un copil frumos, foarte inteligent şi care poate iubi necondiţionat. Mie mi-a dat cele mai tulburătoare lecţii de iubire. Educatoarele care au refuzat-o până acum sunt de condamnat, deşi e prea dur cuvântul, pentru că nu au încercat măcar să vadă ce copil nemaipomenit este Diana. Ghinionul ei a fost că, la venirea pe lume, a întâlnit mai multe obstacole din cauza cărora primele secunde nu a putut respira. Automat au rămas sechele cu care luptă. Bătăliile sunt grele, dar Diana şi părinţii ei nu le abandonează şi deja au apărut victoriile, deja merge la gradinita.

Eu am cunoscut-o cand avea câteva luni, îi făceam tratamentele injectabile. Lecţia de iubire necondiţionată mi-a dat-o când, deşi i-am produs durere la administrarea medicamentelor, a întins braţele către mine: “cami, bec!” (cami, te iubesc!)… lăcrămioarele i se înnodau în barbă, iar ea voia să mă iubească….

Până la doi ani a primit lună de lună antibiotice. Diana ar fi vrut să vorbească dar nu îşi putea controla muşchii, ştia tot, pricepea tot, nu putea să se exprime … şi nu putea merge. Ne-am gândit că i-ar fi de folos un siropel din plante (Noni) pentru a-i întări imunitatea. Efectul a fost fantastic. La câteva săptămâni Diana a început să meargă şi de atunci nu a mai făcut antibiotic injectabil, ba chiar şi din celălalt (cu administrare orală) a luat foarte rar. Dacă nu s-a mai îmbolnăvit aşa des, a putut merge de două ori pe săptămână la recuperare – kinetoterapie, logopedie – rezultatele erau evidente de la o săptămână la alta.FL0121_n

De ce nu o primeau la grădiniţă? Pentru că ea mai are ceva dificultăţi la mers, pentru că nu pronunţă corect multe cuvinte, pentru că nu era la fel cu ceilalţi copii.. Doamnele au scăpat din vedere că tot Dianei îi va fi cel mai greu. Pe ea o vor ironiza colegii când se va împotmoli, ea va fi cea care nu va ajunge la timp în spaţiul de joacă, ea va trebui săa repete de mai multe ori un cuvânt până îl va pronunţa corect şi va fi înţeleasă. … Şi nu au ştiut de câtă voinţă dispune Diana ca să se încadreze în tipic, că perseverează până când îi iese ceva bine.

Aşa că nu îmi rămâne decât să o felicit pe Diana că a fost acceptată la grădiniţă, să îi felicit părinţii că nu şi-au pierdut speranţa, să le urez succes şi răbdare în continuare! Drumul va fi foarte greu, ei deja s-au obişnuit cu ritmul.. Să fie sănătoşi şi la fel de puternici şi perseverenţi ca până acum!

PS: Insuccesele sistemului sanitar sunt invariabil preluate de cel educativ (şcoli speciale) şi administrativ (pensii pentru handicap), dacă nu se remediază nici la acest nivel vor fi preluate de politie (unii dintre ei ajung infractori)…  şi uite-aşa ţinem ocupate instituţiile statului...

Continuare…

Pretentioasa tema mi-am mai ales! Desi sunt convinsa ca ar fi foarte multe de discutat, azi parca am ramas fara cuvinte. Sunt prea multe de spus si nu stiu ce sa aleg pentru inceput. Calitatea vietii noastre e reprezentata de raportul intamplarilor pozitive si negative carora le suntem martori sau protagonisti. Criteriile  sunt de asemenea particulare fiecarei persoane. Ce mi s-a intamplat mie pozitiv azi? Am ascultat Joe Dolan. …. Iar negativ: am redescoperit ca sunt suprapondoreala si nu am suficienta vointa sa folosesc remediile deja cunoscute pt a scapa de aceasta problema. Si continuand “bilantul”: pozitiv  – am reusit sa ma odihnesc dupa o tura de noapte obositoare; negativ – am o multime de treburi de rezolvat si nu mai am timp sa le termin. Cumpana pare echilibrata… Maine sau poate mai tarziu voi descoperi in ce parte atarna. Din urma se hlizesc alte dezechilibre, dar una peste alta: “Oficial imi merge bine!” Am realizat ca experientele urate merita tinute minte doar pentru rolul lor “pedagogic” iar cele frumoase pentru reenergizare cand suntem in impas. …. Si orice ar spune batranii nostri, tot din propriile greseli se invata mai bine. Desi unii dintre noi nu am recunoaste in ruptul capului ca am gresit. Cred ca si propria noastra atitudine poate sa ne marcheze calitatea vietii. Impactul propriului orgoliu poate fi covarsitor, nu benefic, asa ca, sunt de acord cu criticile. Intotdeauna sunt constructive, cu riscul ca uneori sa nu-si aiba argumentare suficienta. Initierea de polemici si sustinerea lor e un antrenament uluitor pentru minte, chiar si pentru trup. Astept replici si multumesc pentru ca ma cititi!

Inceputuri

Buna ziua! Sunt incepatoare in ale blogului sau postarii pe blog. De aceea solicit mai multa ingaduinta, mai ales celor care stiu de la cinci ani cum se foloseste aceasta metoda de comunicare. Multi se vor intreba, poate: ” Nu avem destule bloguri? Mai era nevoie de inca unul, mai ales de la o profana?” Raspunsul va las sa il gasiti singuri. Eu consider ca as avea ceva de spus. Majoritatea articolelor vor fi despre “calitatea vietii”. Chiar mi-ar placea sa expuneti parerea voastra despre acest subiect. Va voi spune , ca raspuns, ce cred eu.